Sâmbătă

Sper să nu citeşti. Nu pentru asta scriu. Scriu pentru că a mai trecut o zi. Tot îmi ești şi azi, dar nu la fel cum mi-ai fost ieri.

Mă întreb dacă te pot iubi mai mult. Pot oare? De unde, din ce colț al minții, din ce ungher al sufletului îmi izvorăşte atâta dragoste? Şi de ce creşte? De ce nu-i doar o toană? Poate pentru că te-am aşteptat ani întregi să apari şi-n aşteptare am tot adunat şi păstrat dragostea ştiind că vei apărea? Poate. Sau poate nu. Cine mai ştie!?!

Încă mi-e frică. Frică de mâine. Frică de ce va urma. De timp. Dar nu mă pot opri nici din a te iubi, nici din a aştepta o nouă zi, oricum ar fi ea. Pentru că te iubesc, pentru că îmi eşti mai aproape cu o zi, îți mulțumesc.  Lasă-mă să te iubesc şi mâine, rămâi, lasă-mă să-mi fie frică. Ține-mă de mână. Îmi voi potrivi paşii după ai tăi. Îți voi fi umbră sau soare, oboseală sau odihnă, cum vei dori.

E sâmbătă, a mai trecut o zi. Te iubesc, dar nu la fel ca ieri. Azi îmi eşti tot. Fii şi mâine!

Anunțuri

4 comentarii

  1. Am intuit eu ca dincolo de aparentele zglobii, zace multa sensibilitate.

    1. În oricare dintre noi zace sensibilitate 🙂

  2. Csf ? Ncsf😅
    Nu credeam sa vad si ziua asta cu tine atat de i dragostita.
    Pupici

    1. Sincer… eu nici atât 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: