Vineri

Secunde, ore, zile. Nu aud nimic din ce se întâmplã în jur. Nu fac zgomot, nici măcar nu respir, ca nu cumva să stric ritmul. Îmi rotesc privirea în jur, văd chipuri, lucruri. Le văd, dar în toate eşti tu. Măsor timp şi zâmbesc. A mai trecut o secundă, un ceas, o zi. Nu, n-am obosit. Nu mă plâng. Nu mă grăbesc. Doar măsor. Secunde, ceasuri, zile. Nu număr, măsor. Măsor şi iubesc fiecare fărâmă de timp care trece, în care îmi eşti alături. Îmi eşti timp. Îmi eşti zi şi noapte, îmi eşti gând şi faptă. Îmi eşti. 

A mai trecut o zi. Joi, ieri, ți-am spus că te iubesc. Iartă-mā, te-am mințit. Mi-am dat seama că nu ieri,  nu miercuri, nu marți,  nu luni te-am iubit. Te iubesc azi, acum, mâine. Te iubesc în toate zilele ce vor urma, în toate nopțile ce vor veni. Îmi eşti prezent şi viitor, îmi eşti secundă şi zi, îmi eşti aer, apă, pământ şi foc. Îmi eşti respirație şi vis. 

Treci timpule, ia cu tine ziua de azi, adu-mi mâinele, du-mă cu o zi mai aproape!

 

Anunțuri

2 comentarii

  1. Oh, da! Mi se taie respiratia!

    1. Respiră, Anca! :))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: