Vineri  (II)

Mănânc, dorm, muncesc. Nu ştiu când, de ce, cum. Zilele au nume, nu şi culoare sau formă. Cumva, au devenit egale, asemănătoare. A mai trecut una din ele. Sunt mai aproape cu o zi.

Azi e vineri. Putea fi joi, duminică sau marți. Dar e vineri, calendarul are grijă să nu greşesc numele zilei în care sunt. Cafeaua e aceeaşi. Laptele la fel. Pe cer a răsărit acelaşi soare, strada e la locul ei. Nimic schimbat. Doar eu sunt altfel.

Nu văd, nu aud nimic din ce se întâmplă în jur. Timpul trece şi-l las. Fac ce trebuie făcut. Nu mă mai întreb nici de ce, nici pentru ce. În minte îmi eşti doar tu. Când, cum, de ce? Nici asta nu mă mai întreb.  La ce bun? Te las acolo. Nu încerc sã te alung, ştiu că n-aş reuşi. Nu încerc să fug, nici să mi te-apropii, eşti de ceva timp parte din mine. Cum aş putea să fug de mine? Unde m-aş putea ascunde? De ce?

E vineri, suntem cu o zi mai aproape. Te iubesc!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: