Miercuri (III)

A mai trecut o zi. Mai aproape. Sunt. Eşti. Suntem.

Dacă…? De fiecare dată, când ne despãrțim apare acel dacă. Nu, nu e îndoială. E frică. Frică.  O ştiu, o recunosc. Altădată aş fi fugit, m-aş fi ascuns. Acum nu fug, nici nu mă ascund. Cu fiecare zi ce trece, mă apropii de ea, de frică, dar mă apropii şi de tine. Pe tine te iubesc, pe ea o urăsc. Tu-mi dai linişte, ea… mi-l aduce pe dacă. 

E frică de eşec. Te-aş putea pierde, ştiu. Te-aş putea alunga într-o secundă în care ea, frica, în şoaptā, îmi spune că alerg după un vis. Că e prea târziu. Că nu va dura. Că timpul omoară. Că ce nu va omorî timpul, va omorî viața în doi. Are multe şoapte frica mea. Le aud, le alung. Te văd pe tine şi le uit. Uit de dacă. Şi ştiu că va fi bine. 

E miercuri, a mai trecut o zi. Suntem mai aproape. Te iubesc!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: