Duminică (IV)

Altă zi, mai aproape. Îmi lipsești. Am din ce în ce mai multă nevoie să-ți aud glasul, mi-a  devenit balsam și muzică. Am nevoie să-ți citesc literele, mi-au devenit mângâiere și speranță. Am nevoie să mă ții de mână, să mă aperi de frig. Am nevoie, din ce în ce mai multă nevoie de tine. Îmi ești aproape. Și ieri mi-ai fost. Îmi vei fi și mâine, știu. Și-n zilele de după mâine.

Iubirea care se naste pe neașteptate este cel mai greu de lecuit. – Jean de la Bruyere

Nu vreau să mă lecuiesc. Nu. Mi-ești dor, dar mi-ești și alinare. Mi-ești tot ce n-am avut, ce nici măcar n-am îndrăznit să visez. Mi-ești azi și mâine, zi și noapte, soare și lună, pământ și cer. Nu știu când mi-ai devenit tot, dar n-am de gând să te alung. Te voi chema zilnic, până-mi vei fi mai aproape. Nu ca să te sufoc, ci doar să-ți ating buzele. Nu să-ți aprind simțurile, ci doar să te îmbrățișez. Te iubesc!

Anunțuri

2 comentarii

  1. Te-a dilit iubirea!
    Te iubesc!

    1. :)))) Cred că eram şi nu se vedea bine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: