Mai aproape

Îți scriu zilnic, dar nu mai public. Îți scriu într-un colț de suflet și-mi acopăr cuvintele cu teamă. Teama că-mi vei fi aproape și nu voi fi în stare să ți le spun pe toate. Îmi ești mai aproape. Atât de aproape încât te-aș putea atinge dac-aș întinde o mână. N-o întind, nu încă. Au rămas doar câteva zile. Ceva ce părea la secole distanță e devenit aproape. Și mi-e frică. De mine. De cuvântul noi. Probabil nu voi fi în stare să mă apropii. Poate o cafea, ți-am spus. Poate nu. Mă văd apropiindu-mă, dar mă văd și fugind.

Te iubesc, ești tot ce-mi pot dori. Te urăsc pentru că știi mereu cum să-mi spui că mă iubești. Te iubesc și te vreau aproape. Te urăsc pentru că ești departe. Te iubesc, știu că te iubesc. Te urăsc pentru că îmi ești certitudine și îndoială. Te iubesc pentru că ai răbdare. Te urăsc, tot pentru acea răbdare. Îmi ești atât de aproape încât, dacă aș întinde o mână, te-aș putea atinge. Deodată, cafeaua a căpătat gustul fricii. Frica de mai aproape, de a te găsi așa cum te știu, cum mi-ai rămas în vise.

Nu mai pot să dorm. E prea cald, ești prea aproape. Mi-e frică până și de somn. Dacă aș adormi, te-aș visa. Și-n vis, aș întinde mâna și te-aș atinge. Și nu mi-aș mai dori să mă trezesc.

Te iubesc!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: