Gheare

Ramură tremură.

Înverşunate, gheare o strâng să-şi găsească

Echilibru precar.

De vânt îi e teamă,

Sau poate de trunchiul prea obosit

Seva să-şi tragă din pământul uscat?

Ramura tremură?

Nu, ghearele mici o strâng disperate

O mişcă, înjunghie coaja nătângă ce-abia se mai ține-ntr-un ciot.

De ce tremuri, ramură?

De ce te mai legeni sub gheare?

Cazi. Te risipeşte, sau, poate, pierde-te-n neagră țărână, a altora jale.

Eşti doar un gând. Un gând ce-o să zboare de-ndată ce gheare

Se vor desprinde doar ca să prindă

Alt trunchi cu ramuri ce văd în orice pală de vânt

Gheare fatale.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: